La inceput de an
2010 nu se anunta a fi un an prietenos cu economia Romaniei. Vestile rele se aduna de peste tot: de la inghetul meteorologic, la inghetul bugetelor de cercetare din viticultura…Consumul de vin nu pare sa creasca, taxele se inmultesc, iar excesul de legislatie, ei bine, aici avem crestere.
Nu vor fi bani de proiecte culturale (adio Muzeul National al Vinului?), multe societati private isi vor reduce numarul de angajati, accentuand frisonul rece care va strabate emotionalul colectiv.
Se poate sa privim si altfel lucrurile? Evident ca da, fara a fi considerati irationali, iresponsabili, i….
Eu, unul, cred ca romanul in astfel de vremuri tulburi, poate gasi drumul catre vinul….limpede. Odata ce poti multumi lui Dumnezeu ca esti sanatos, ca te poti bucura de ai tai, trebuie sa fii multumit, pentru ca restul e iluzie. Senzatie amagitoare. Sentimentul lui “nu ajunge” care ne poarta in lupta de zi cu zi a vietii, ne scoate din viata adevarata, cea care ar putea fi fara…lupta.
E o constatare la care ajungem, pe rand, cu totii, dar pe care, de cele mai multe ori, o clasam la arhiva “noilor inceputuri” ( mereu amanate…)
Asa ca, macar egoisti fiind, sa ne bucuram de tot ceea ce putem in anul asta. Si, de grupul nostru frumos, putem. Nu-i pe bani, si a trecut, daca e sa socotim asa, prin vremuri mai grele. Nici criza lui ’97 n-a fost asa departe ca s-o uitam. Criza a trecut, ADAR-ul a ramas. Asta era gandul meu de inceput de an: sa ne scuturam de zgura gandurilor cenusii, sa fim mai optimisti, sa radem ca de obicei, sa indemnam oamenii sa bea vinuri adevarate si sa fim la fel de buni si calzi mereu.
Cat despre uratenia economico-financiara, parafrazez un titlu dintr-o revista: “Adio, criza! Sper sa nu te mai revad niciodata!”
Leave a Reply