
SELEZIONE DEL SINDACO 2010
Concurs pentru vinuri tipice de terroir*
Concursul italian de vinuri, Selezione del Sindaco – în traducere liberă “Selecţia Primarului” sau “Alegerea Primarului” – este o competiţie de vinuri inedită.
În fapt, Selezione del Sindaco este un concurs internaţional de vinuri menit să promoveze vinurile din soiurile specifice anumitor regiuni şi să facă reclamă în special regiunii organizatoare, deoarece în fiecare an, cu sprijinul autorităţilor locale, concursul are loc într-un alt oraş dintr-o regiune viticolă consacrată a Italiei.
Când am participat prima dată la Selezione del Sindaco, în 2008, acesta era considerat un concurs internaţional numai pentru că juriul era internaţional, probele fiind toate italiene. Chiar şi aşa, concursul aduna peste 1000 de probe, pentru că Italia are o foarte mare diversitate de vinuri şi soiuri, numai soiurile autohtone atingând impresionanta cifră de 800! (comparativ cu cele 20-30 cu care se mai poate lăuda în prezent România).
Organizatorii acestui tip unic de concurs (Asociaţiile Naţionale Citta del Vino, Recevin şi Citta’ del Bio – Cultura del Territorio) aveau interesul să vadă cum sunt percepute vinurile italiene regionale de către degustătorii străini, care nu le cunosc la fel de bine ca localnicii. Accentul se punea, ca şi acum de altfel, pe vinuri de calitate cu producţie mică (între 1.000 şi 50.000 de sticle), vinuri de “nişă”, destinate unor consumatori avizaţi şi pretenţioşi, dar valorificate la preţuri corecte.
Începând din anul acesta, concursul a evoluat, fiind prima dată când s-au putut înscrie şi probe din alte ţări, inclusiv din afara UE. Astfel, numărul de probe a crescut simţitor, diversitatea şi mai mare devenind şi ea evidentă. Organizatorii au păstrat însă modul de grupare a probelor, fie pe regiuni în care vinurile au o mare tipicitate de terroir (Veneto, Toscana, Marche etc.), fie pe grupe de vinuri din acelaşi soi (Trebbiano, Sangiovese, Corvina, Pinot Grigio), fie pe vinuri cu aceeaşi tehnologie specială de vinificaţie sau acelaşi stil (Prosecco ori grupa de vinuri roşii seci din Cabernet franc sau Cabernet Sauvignon sau Teroldego).
Fiecare comisie de degustare a primit în fiecare zi 5-6 grupe de vinuri diferite, de la albe, roze-uri şi roşii, până la vinuri spumante. Gruparea a mai ţinut cont de delimitarea între vinurile seci şi cele cu mai mult de 4 g/l zahăr, catalogate toate în grupe de “vinuri dulci”, dar care, evident, s-au evaluat în ordinea crescătoare a conţinutul de zahăr.
Au fost incluse în concurs, ca de fiecare dată, şi vinuri provenite din viticultura ecologică, fără ca acestea să fie în vreun fel favorizate la evaluare prin prezentarea în grupe separate.
Tot ca o noutate a acestui an a fost includerea în comitetul de organizare tehnico-ştiinţifică a unui reprezentant al Federaţiei Consumatorilor, pentru a observa buna desfăşurare a concursului.
Concursul anului 2010, aflat la a IX-a ediţie, a fost găzduit de oraşul Brindisi, aflat în sudul Italiei, tocmai în tocul “cizmei”. Degustarea s-a efectuat la Instituto Alberghiero Sandro Pertini, în perioada 21-23 mai. Pentru cele aproape 1200 de probe de vinuri au fost convocaţi 70 de degustători, organizaţi în 10 comisii de degustare. Între degustători s-au aflat vinificatori, viticultori, specialişti în oenologie din învăţământ şi cercetare, degustători specializaţi, somelieri şi jurnalişti de vin de la publicaţii internaţionale renumite.
Cum un astfel de eveniment nu se poate realiza prin autofinanţare (chiar dacă înscrierea unei probe în concurs a costat producătorii câte 110 euro fiecare), implicarea autorităţilor locale a fost evidentă, evenimentul fiind sponsorizat de Primăria oraşului Brindisi (Comune di Brindisi; Provincia di Brindisi), Prefectura regiunii administrative Puglia şi Centrul de Dezvoltare Rurală (Regione Puglia Area Politiche per lo Sviluppo Rurale), Camera de Comerţ a oraşului Brindisi şi Primăria Romei (Comune di Roma). La aceşti sponsori s‑au adăugat organizaţii locale precum: Institutul hotelier “Sandro Pertini” (Istituto Alberghiero “Sandro Pertini” Brindisi), institutul de învăţământ liceal Instituto Agrario “Pantanelli” Ostuni (Brindisi), Federaţia Consumatorilor (Federconsumatori), Tessere SRL şi, nu în ultimul rând, Ministerul italian al Agriculturii (Ministero Politiche Agricole e Forestali).
Ca ţară în care turismul joacă un rol important, Italia pune mare preţ pe pregătirea lucrătorilor pentru hoteluri şi restaurante, având suficiente centre de pregătire profesională precum acest Istituto Alberghiero “Sandro Pertini”, care ne-a fost gazdă pe toată perioada concursului. Aici, elevii institutului au fost cei care au avut în permanenţă grijă de schimbarea paharelor de pe mese, de completarea rezervelor de pâine şi apă pentru neutralizarea gustului între probe, de turnarea probelor în pahare, de distribuirea şi strângerea fişelor de la fiecare membru al comisiei. Tot elevii au fost cei care au pregătit toate delicatesele specifice bucătariei italiene prezentate la pauze sau la masa de prânz, precum şi prepararea nelipsitului “espresso”, cafeaua impresionant de mică şi concentrată, din care ai mereu senzaţia că n-ai băut destul… Poate tocmai de aceea solicitările au fost atât de numeroase, încât unul din imensele “expresoare” de cafea a cedat din a doua zi şi nu s-a mai putut folosi până la plecarea noastră.
Ce mai are original acest concurs faţă de altele?
Întâi de toate, acceptă spre evaluare doar vinuri cu denumire de origine (controlată sau controlată şi garantată) sau măcar cu indicaţie geografică, organizatorii având grijă să ceară documentele care demonstrează acest fapt. Apoi, nu se adresează producătorilor foarte mari. Se primesc vinuri doar din loturi cu volume totale între 20.000 l şi 50.000 l. Adica vinul să fie suficient de mult pentru a merita să i se facă reclamă în cataloagele care se publică după concurs, dar nici să fie foarte mult, încât să poţi presupune că e un vin realizat prin metode industriale, care nu mai ţine cont de tipicitatea specifică zonei de provenienţă. Concursul acesta doreşte să pună în valoare vinurile de terroir, ale producătorilor independenţi sau asociaţi, care pot duce faima diversităţii zonelor şi soiurilor italiene şi acum, mai nou şi a celor internaţionale.
În cele mai multe grupe de vinuri am găsit o calitate foarte bună şi constantă, fapt care a făcut foarte dificilă misiunea degustătorilor de a departaja numeric vinurile de cea mai înaltă calitate faţă de restul. Cel puţin în comisia mea cu greu am găsit vinuri la care să acordăm sub 79 de puncte din 100, fapt ce demonstrează o dată în plus înaltul nivel de competitivitate al concursului, dar şi buna selecţie pe care au făcut-o producătorii care şi-au trimis vinurile la concurs. Ca la orice concurs aflat sub patronajul Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului (OIV), nu s-au putut acorda medalii decât la 30% din probele înscrise la concurs, ceea ce a părut puţin nedrept pentru destul de multe probe care s-au clasat la 1-2 puncte sub linia de separare a medaliaţilor de restul de participanţi; anul acesta linia s-a tras la 83,60 de puncte. Din totalul de 352 de medalii, 3 au fost mari medalii de aur, 107 medalii de aur, 242 medalii de argint.
Venind din partea Universităţii de Ştiinţe Agronomice si Medicină Veterinară Bucureşti am prezentat la acest concurs şi patru probe de vinuri de la filiala noastră SCDVV Pietroasa, din soiuri româneşti autohtone, şi anume o Fetească neagră, o Busuioacă de Bohotin, o Grasă şi o Tămâioasă românească . Fiind toate soiuri cu care cea mai mare majoritate a degustătorilor nu s-au mai întâlnit, ele au fost greu de apreciat la o astfel de competiţie, mai ales alături de soiuri consacrate, puternic individualizate. Nu am plecat de la această competiţie cu nici o medalie, dar am reuşit să discut cu câţiva dintre evaluatorii care au primit probele noastre şi am aflat câteva opinii interesante privind soiurile în sine sau stilurile noastre de vinificaţie, astfel încât în anii următori vom putea prezenta probe mai adaptate la gusturile internaţionale. Un singur exemplu, Busuioaca de Bohotin, pe care noi românii o apreciem în mod deosebit ca vin dulce, este considerată atipică de europeni, care ar prefera-o ca un roze sec fructuos, şi prea aromată pentru a fi asociată în gastronomie de către americani.
Totuşi România nu s-a întors acasă fără medalii: au fost premiate cu argint două vinuri ale SC Jidvei SRL, un Sauvignon blanc din 2009 şi un Riesling Italian din 2009, ambele vinuri albe seci, din soiuri internaţionale, obţinute prin tehnologii oenologice moderne, care păstrează prospeţimea şi fructuozitatea soiului. Pentru cei care cunosc mai puţin istoria soiului Riesling italian, fac precizarea că el este un soi care nu are legătură cu Italia, chiar dacă se mai cultivă şi pe acolo, pe suprafeţe foarte mici. El este cantonat în ţările Europei de Est şi cunoscut de către străini sub denumirea de Welschriesling sau Olasz Riesling (mai rar şi Riesling italico), fapt care-l diferenţiază clar de Rieslingul de Rhin, un soi semiaromat, specific Germaniei. Din motiv că străinii când văd un vin cu denumirea de Riesling pe etichetă se aşteaptă să găsească aroma florală a celebrului Rhein Riesling, sunt adesea dezamăgiţi de Rieslingul nostru “italian” şi astfel vinul nu prea are succes la export. Cu toate acestea, soiul dă vinuri neutrale extractive, cu bună aciditate şi mineralitate şi care, de multe ori, se pretează şi la învechire. După cum se vede, într-o competiţie în care degustarea a fost “în orb” (adică fără menţionarea soiului pe fişa de evaluare), vinul a fost unanim apreciat la adevărata sa valoare. În ceea ce priveşte Sauvignonul blanc, acesta este în prezent unul dintre cele mai populare soiuri pentru vinurile albe la nivel internaţional, fiind al doilea ca vânzări după Chardonnay. Soi semiaromat, cu aromă inconfundabilă de flori de viţă de vie şi salcâm în regiunile cu climă temperată şi de fructe tropicale când provine din regiuni ale globului mai calde, Sauvignonul blanc este greu de vinificat, deoarece extracţia aromelor presupune o maceraţie de scurtă durată pe pieliţele boabelor de struguri, iar păstrarea nealterată a aromelor necesită un control permanent al parametrilor tehnologici, precum menţinerea unor temperaturi scăzute optime sau evitarea oxidării. Astfel, SC Jidvei SRL se poate lăuda cu un Sauvignon blanc care s-a clasat între cele mai bune Sauvignon-uri europene, la concurs fiind de asemenea premiate vinuri din acelaşi soi ale cramei Weingut Werner Anselmann din Germania, cramei Fina Vini Marsala din Italia, cramelor Gigante Adriano Societa Semplice Agricola, Azienda Agricola Luisa Eddi şi Azienda Agricola Visintini Andrea di Visintini Oliviero, Cinza e Palmira S.S. din regiunea italiană Friuli Venezia Giulia sau cramelor Cavit Sc şi Erste & Neue din regiunea italiană Trentino.
Tot legat de unicitatea acestui concurs trebuie menţionat că este poate singurul din lume la care ai ocazia să evaluezi atât de multe vinuri din soiuri cultivate în regiuni restrânse, pe care greu ai avea altfel ocazia să le deguşti. Nu voi putea insista acum asupra multitudinii de soiuri autohtone pe care Italia le deţine şi le menţine cu grijă şi în colecţii şi în cultură. Voi prezenta însă un singur soi, de mare versatilitate şi tipicitate, specific regiunii italiene Puglia, unde s-a desfăşurat concursul din acest an. Este vorba de Negroamaro.
Viile din partea sudică a regiunii Puglia (podgoria Salento) au fost plantate începând cu secolul al VI-lea era noastră în mod aproape exclusiv cu Negroamaro. Din cauza culorii negre omogene a strugurilor şi a culorii intense a vinurilor, care variază de la nuanţe de rubiniu la roşu granat, precum şi datorită taninurilor puternice, care dau o tentă amăruie, soiul a fost sugestiv denumit Negroamaro, adică negru şi amar. Altă interpretare a denumirii soiului pleacă de la premisa că este o combinaţie a două cuvinte care înseamnă în egală măsură negru: “negro” din limba latină şi “maru” din limba greacă.
Viţă însăşi are o particularitate, anume lăstari puternici cu internoduri scurte, ceea ce o face să se preteze la un tip de conducere sub formă de tufă joasă denumit “alberello speronato”. Acest mod tradiţional de cultivare a viilor în podgoriile din sudul Italiei, peisaj viticol care reprezenta şi o atracţie turistică, dispare încetul cu încetul, paradoxal din cauza unei politici a Uniunii Europene, care acordă fonduri doar pentru viile cu sistem de conducere pe spalieri. De asemenea, în mod tradiţional pentru a evita efectele secetei din regiune pământul se discuia frecvent, acum însă se apelează tot mai mult la irigare şi chiar recoltare mecanizată. Regiunea Salento în care se cultivă cu predilecţie este excesiv de aridă, cu precipitaţii aproape absente în perioada de vară şi cu doar 500 mm ploi anuale, însă suficient de bogată în ape subterane datorită rocii calcaroase pe care este aşezată.
Fotografie reprezentând un aspect din plantaţia de Negroamaro a Cramei Rubino, unde am fost primiţi cu mare entuziasm de patroni şi de o echipă tânără, a cărei medie de vârstă se situa sub 40 de ani
Organizatorii şi sponsorii concursului nu au uitat să prezinte şi să promoveze soiurile locale, astfel că la toate mesele organizate au fost aduse în principal vinuri ale producătorilor din regiune. Am avut astfel şansa de a vedea vinuri din soiul Negroamaro vinificat în diverse stiluri, cu tehnologii diferenţiate. Întâlnim astfel vinuri roşii puternice, taninoase, cu o plăcută rusticitate inconfundabilă cu tentă pământoasă, minerală, dar cu gust pregnant de cireşe negre bine coapte, o bună structură şi echilibru. Aroma de cireşe se regăseşte în egală măsură şi în vinurile rozé ale soiului şi în majoritatea spumantelor rozé. Multe vinuri sunt 100% Negroamaro, dar şi mai multe respectă cupajul tradiţional al regiunii, care este alcătuit din 80% Negroamaro şi 20% Malvasia nera, un soi de origine grecească, ce aduce un plus de fructuozitate şi în vinurile roşii, dar mai ales în rozé-uri şi mai catifelează taninurile impetuoase ale lui Negroamaro. Pentru denumirile de origine, precum DOC Salice Salentino legislaţia italiană şi europeană impune un minimum de 85% Negroamaro în cupaj.
Pentru vinurile roşii de mare calitate, maceraţia acestui soi durează de regulă 14 zile, fermentaţia se definitivează la o temperatură care nu trebuie să depăşească 27°C şi este urmată de o maturare de 9-12 luni în baricuri de stejar în care se realizează şi fermentaţia malolactică, după care se îmbuteliază şi se comercializează după încă 4-6 luni de la îmbuteliere. Concentraţia de alcool variază între 12,5 şi 14%. Datorită taninurilor sale native, caracteristicile gustative ale maturării în baricuri sunt abia perceptibile, soiul menţinându-şi întreaga fructuozitate naturală. În unele vinuri ale soiului, menţinute mai mult la învechire, se pot regăsi în postgust cafeaua şi ciocolata.
Pentru vinurile rozé macerarea se face pentru numai 6-7 ore, iar fermentaţia alcoolică se desfăşoară la temperatură controlată de 15°C, pentru o bună conservare a aromelor. Unele rozé-uri sunt şi ele maturate 6 luni în baricuri şi învechite 4 luni după îmbuteliere.
Spumantele folosesc ca vin de bază Negroamaro vinificat în rozé, avându-se grijă să se nu se piardă fructuozitatea şi uşoara aromă florală a soiului, prin a doua fermentare realizată prin metoda Charmat (în rezervoare sau cisterne).
În ciuda unei tendinţe evidente de producere a unor vinuri “internaţionale” din acest soi, se regăseşte încă din plin o anume senzaţie de terroir.
Nu este de mirare că, fiind atât de versatil, soiul merită să aibă propriul festival, astfel încât primarul din Brindisi, ca urmare a organizării concursului în oraşul său, a avut ideea de a iniţia “Negroamaro Wine Festival”, care se va continua şi-n anii ce vor veni. La festival au venit toţi producătorii din zonă care au în catalogul lor şi vinuri din acest soi, preţurile variind de la 3,5 euro/PET-ul de 3 litri la 25 Euro butelia de 0,75 cl. La concursul de faţă, 16 vinuri din soiul Negroamaro au fost medaliate, 7 cu medalii de aur şi 9 cu medalii de argint.
Cum recent cercetările au arătat că dintre toate soiurile italiene testate strugurii de Negroamaro conţin cea mai mare cantitate de rezveratrol – un compus foarte apreciat de cunoscători pentru proprietăţile sale benefice asupra sănătăţii – festivalul va atrage şi consumatorii foarte atenţi asupra aspectelor nutriţionale şi terapeutice ale vinurilor.
Ca să închei cu o generalizare despre Selezione del Sindaco al anului 2010: un concurs organizat cu mare meticulozitate, la care s-a prezentat o gamă largă de vinuri internaţionale de o calitate constant bună şi foarte bună, cu doar puţine vinuri de top clasate ca “excepţionale”, un concurs găzduit într-o frumoasă regiune istorică pe ţărmul Mării Adriatice, cu oameni muncitori şi primitori.
Astfel, Selezione del Sindaco – “Alegerea Primarului”, poate deveni într-adevăr un instrument real de selecţie şi certificare a calităţii vinurilor de terroir la preţul corect, destinate tuturor iubitorilor de vin.
——————-
*Terroir = termen intraductibil în limba română utilizat de specialişti în forma lui franceză pentru a desemna influenţa complexă a factorilor ecoologici, climatici şi pedologici alături de intervenţia umană în tehnologiile de cultură şi procesare asupra calităţilor unui produs alimentar specific unei anumite zone.
Leave a Reply