Am întrebat comunitatea noastră ce întrebări are legate de vin. Le-am adunat pe toate și le-am dat mai departe experților ADAR – degustători autorizați, oenologi și profesioniști din domeniul vinului – care au oferit răspunsuri clare, bazate pe experiență și cunoaștere directă a procesului de vinificație. Citiți mai jos răspunsurile.

1. De ce se adaugă sulfiți în vin și cât de nocivi sunt?
Sulfiții (dioxidul de sulf) se adaugă în vin pentru a-l proteja de oxidare și pentru a preveni dezvoltarea microorganismelor nedorite. Pe scurt, ei asigură stabilitatea vinului și îi prelungesc durata de viață. Cantitatea folosită este strict reglementată și sigură pentru consum. Sulfiții nu sunt periculoși pentru majoritatea oamenilor, dar persoanele cu alergii severe sau astm pot fi sensibile la ei. De altfel, sulfiții se regăsesc în mod natural și în alte alimente, cum ar fi fructele uscate sau berea.

2. Este sedimentul de pe fundul paharului un semn că vinul nu e bun?
Deloc! Sedimentul poate apărea în vinuri îmbuteliate și este un semn al unui produs natural, puțin filtrat sau maturat mai mult timp. În vinurile roșii, sedimentul provine din pigmenții de culoare (antociani) și taninuri, iar în vinurile albe sau roze poate fi vorba de cristale de tartrați – un fel de „săruri” formate din acid tartric. Ambele sunt inofensive și pot fi îndepărtate prin decantare.

3. Care e diferența dintre vinurile bio și cele convenționale?
Diferența apare în principal în vie, nu în cramă. La viile bio sunt permise doar anumite tratamente naturale, fără pesticide sau erbicide de sinteză. În cramă, vinificarea urmează reguli stricte privind aditivii și dozele de sulfiți. Totuși, vinul convențional nu este „toxic” sau „plin de chimicale” — vinul este un produs septic, adică nu permite dezvoltarea bacteriilor dăunătoare.

4. Orice vin se îmbunătățește cu vârsta?
Nu neapărat. Doar vinurile cu un bun potențial de învechire se transformă frumos în timp. Acest potențial depinde de extractul, aciditatea și, uneori, de zahărul rezidual. Cel puțin una dintre aceste componente trebuie să fie ridicată. Vinurile tinere sunt adesea mai proaspete, fructate și „vii”, în timp ce cele care pot evolua dezvoltă, cu timpul, un buchet complex de arome maturate.

5. E adevărat că tot vinul de pe piața românească este contrafăcut, indiferent de preț?
Absolut fals! Toate vinurile românești certificate – cu denumire de origine controlată (DOC), indicație geografică (IG) sau varietale – sunt analizate de comisii de specialitate din punct de vedere fizico-chimic și organoleptic. Acestea garantează autenticitatea produsului. Fiecare sticlă are un cod QR care poate fi scanat pentru a verifica numărul de autorizație și informațiile despre cramă și vin.

6. Vinul vrac, din vinării sau crame, este vin adevărat?
Da, categoric! Și vinul vrac poate fi certificat și este obținut din fermentarea naturală a strugurilor. Diferența constă doar în modul de ambalare, nu în autenticitatea produsului. Multe crame oferă vinuri vrac excelente, mai ales pentru consum local.

7. După ce ai zdrobit strugurii, când îi presezi?
Depinde de tipul de vin dorit. Pentru vinurile albe, presarea trebuie făcută imediat după zdrobire, pentru a evita extracția excesivă de culoare și taninuri. Pentru vinurile roșii, mustul fermentează împreună cu pielițele, de unde extrage culoarea, aromele și taninurile. La soiurile aromate (Tămâioasă Românească, Muscat Ottonel), se poate prelungi contactul cu pielița pentru a amplifica aromele.

8. Care este cel mai rău vin?
Probabil cel care „ți-l pune popa pe piept”.
Glumind mai puțin, un vin „rău” este unul dezechilibrat, cu defecte evidente de miros și gust – oxidat, oțetit sau contaminat.

9. Poate fi un vin bun chiar dacă e ieftin?
Desigur! Prețul nu este întotdeauna un indicator al calității. Sunt multe vinuri corecte, plăcute și ușor de băut la prețuri accesibile, perfecte pentru o cină casual sau o petrecere între prieteni. Complexitatea și potențialul de învechire pot justifica prețuri mai mari, dar un vin simplu și curat poate oferi multă bucurie.

10. Cum îți dai seama dacă un vin e „stricat”?
Este rar ca un vin să fie „stricat” în adevăratul sens al cuvântului. Cel mai comun defect este „mirosul de dop”, cauzat de o substanță numită TCA (tricloroanisol), care apare uneori în dopurile naturale de plută. Poți evita acest risc alegând sticle cu dop filetant (Stelvin). Alte semne de vin alterat pot fi mirosurile neplăcute de oțet, sulf sau mucegai, turbiditatea accentuată sau gustul neplăcut. În astfel de cazuri, ai dreptul să ceri înlocuirea sticlei la restaurant sau returnarea produsului.